Iată articolul de știri de ultimă oră, scris în limba română, bazat pe transcrierea video furnizată.
Un cutremur istoric zguduie omenirea pe măsură ce noi analize dezvăluie amploarea devastatoare a celor mai mortale pandemii și epidemii care au biciuit vreodată civilizația umană, de la ciuma din Atena antică până la flagelul modern al HIV/SIDA. Specialiștii trag un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitatea continuă a speciei noastre în fața unor agenți patogeni invizibili, capabili să rescrie cursul istoriei în doar câțiva ani.
Potrivit unor documente istorice recent reevaluate, prima mare catastrofă medicală înregistrată a fost Ciuma din Atena, care a lovit cu brutalitate în jurul anului 430 î. Hr. , în timpul Războiului Peloponesiac.
În doar trei ani, boala a ucis aproximativ 100. 000 de oameni, ceea ce reprezenta un sfert din întreaga populație a Atenei antice. Generalul și istoricul Tucidide, un supraviețuitor al epidemiei, a lăsat posterității o mărturie cutremurătoare, descriind febra mare, diareea și o erupție cutanată pustuloasă.
Efectele sociale au fost și mai terifiante: oamenii, convinși că nu pot scăpa cu viață, au abandonat orice regulă religioasă sau lege, transformându-se în haite de criminali.
La scurt timp, Imperiul Roman a fost devastat de Ciuma Antonină, între anii 165 și 180 e. n. Cunoscută și sub numele de Ciuma lui Galen, aceasta este considerată a fi fost un focar de variolă sau rujeolă, adus de trupele romane care se întorceau din războaie.
Boala ucidea un sfert dintre cei infectați, iar numărul total al victimelor este estimat la aproximativ 60 de milioane de oameni. Printre cei căzuți s-a numărat și împăratul Lucius Verus, ceea ce demonstrează că nici măcar puterea supremă nu oferea protecție.
Un alt val de moarte a cuprins Imperiul Roman între anii 249 și 262 e. n. , cunoscut sub numele de Ciuma lui Cyprian.
Simptomele descrise de Sfântul Cyprian includ vărsături, ochi injectați, pierderea auzului, orbire și pierderea coordonării. Istoricii nu au reușit să identifice cu exactitate agentul patogen, dar teoriile includ variola, o tulpină de gripă sau chiar o formă a virusului Ebola. La apogeu, se estimează că 5.
000 de oameni mureau zilnic la Roma, iar imperiul a fost atât de slăbit încât a fost la un pas de colaps total.
Ciuma lui Iustinian, care a lovit Imperiul Bizantin în jurul anului 541 e. n. , este considerată una dintre primele pandemii documentate.
La apogeul său, boala ucidea 10. 000 de oameni pe zi, iar bilanțul final se ridică la aproximativ 100 de milioane de vieți la nivel global. Deși se crede că a provenit din China sau India, răspândindu-se pe rutele maritime comerciale, virusul sau bacteria responsabilă nu a fost niciodată identificată.
Pandemia a durat nu mai puțin de 225 de ani și a reușit să schimbe cursul istoriei politice, împiedicând Imperiul Bizantin să se extindă în Italia.
Variola, o boală extrem de contagioasă cauzată de virusul Variola, este una dintre cele mai vechi și mai mortale afecțiuni cunoscute. Cele mai vechi dovezi ale variolei provin de la mumia faraonului egiptean Ramses al V-lea, care a murit în anul 1145 î. Hr.
și prezintă semnele caracteristice ale bolii. Epidemii masive de variolă au ucis milioane de oameni în Evul Mediu și în Imperiul Roman. Introdusă în emisfera vestică în secolul al XVII-lea de exploratorii și coloniștii europeni, variola a dus direct la moartea a milioane de nativi americani și a decimat civilizațiile aztecă și incașă.
În Japonia, o epidemie de variolă între anii 735 și 737 e. n. a ucis aproximativ o treime din întreaga populație a țării.
Malaria, o boală infecțioasă cauzată de un parazit transmis de țânțari, continuă să infecteze până la 200 de milioane de oameni în fiecare an. Descrieri ale simptomelor malariei datează din anul 2700 î. Hr.
, iar unii cercetători cred că aceasta ar fi putut fi responsabilă chiar și de moartea lui Genghis Han. Boala rămâne una dintre cele mai persistente pandemii din istorie, afectând în special țările mai puțin dezvoltate.
Cea mai notorie pandemie din istoria omenirii rămâne Moartea Neagră, numele colocvial al ciumei bubonice care a devastat Europa de-a lungul secolului al XIV-lea. Cauzată de bacteria Yersinia pestis, răspândită de puricii care se prindeau de șobolani de pe corăbiile comerciale, ciuma se caracteriza prin sângerări, răni purulente și febre foarte mari. Se estimează că a ucis aproximativ 50 de milioane de oameni în Asia, Africa și Europa, ceea ce reprezenta între 30 și 60% din populația totală a Europei.
Boala a persistat sub diferite forme timp de încă un secol, reapărând periodic și ucigând și mai mulți oameni.
Epidemia de Cocoliztli, cunoscută și sub numele de Marea Pestilență, a lovit Mexicul între 1545 și 1548. O boală misterioasă, caracterizată prin febre mari și sângerări, a măturat zonele înalte ale Mexicului. Cercetătorii moderni suspectează o tulpină de salmonella numită paratyphi C.
Bilanțul victimelor este estimat între 5 și 15 milioane de oameni, ceea ce o face cea mai mortală epidemie din istoria Mexicului.
Un alt focar de ciumă bubonică, Ciuma de la Moscova din 1770, a ucis între 50. 000 și 100. 000 de oameni, aproximativ o treime din populația orașului la acea vreme.
Orașul a fost paralizat de lipsa hranei și revolte violente. În mod ironic, aceasta a fost ultima apariție majoră a ciumei bubonice în Europa, care a dispărut aproape complet în secolul al XVIII-lea.
Pandemia cunoscută sub numele de Gripa Spaniolă a început în 1918 și a infectat o treime din populația lumii. În doar doi ani, între 20 și 50 de milioane de oameni au murit la nivel global. Virusul a fost identificat ulterior ca fiind o tulpină de H1N1 deosebit de agresivă.
Denumirea de „gripă spaniolă” este un nume greșit, deoarece Spania, fiind o țară neutră în Primul Război Mondial, a fost singura care a raportat pandemia, în timp ce celelalte țări o cenzurau.
A Treia Pandemie a fost un focar de ciumă bubonică originar din China, care a durat din 1855 până în anii 1950, aproape 100 de ani. S-a răspândit încet dincolo de Asia, ucigând până la 15 milioane de oameni. Abia în 1898, Paul-Louis Simond a descoperit că boala era cauzată de șobolani bruni și puricii acestora, o descoperire care a dus la crearea unui vaccin.
Pandemia de Gripă Porcină din 2009-2010 a ucis peste 200. 000 de oameni la nivel mondial. Virusul, o tulpină unică de H1N1, a fost deosebit de periculos pentru că nu fusese identificat anterior nici la animale, nici la oameni.
A demonstrat cât de vulnerabili suntem în fața noilor tulpini de gripă.
Epidemia de Ebola din 2014 a fost cel mai mare focar din istorie, afectând în special Africa de Vest. Organizația Mondială a Sănătății a declarat situația sub control abia în martie 2016, după ce peste 28. 600 de cazuri fuseseră confirmate și peste 11.
300 de oameni muriseră în Liberia, Guineea și Sierra Leone.
În cele din urmă, sindromul imunodeficienței dobândite, cunoscut sub acronimul SIDA, a ucis milioane de oameni de la apariția sa. Boala, cauzată de virusul HIV, atacă sistemul imunitar. De la începutul epidemiei, 75 de milioane de oameni au fost infectați cu HIV, iar aproximativ 32 de milioane au murit din cauza acestuia.
Apariția bolii a declanșat valuri de bigotism împotriva comunității LGBT, dar a dus și la o mai mare conștientizare a importanței sexului protejat. Specialiștii avertizează că, deși tratamentele antiretrovirale au îmbunătățit viața multor pacienți, lupta împotriva acestui flagel este departe de a fi încheiată.
