Iată articolul de știri de ultimă oră, scris în limba română, bazat pe transcrierea video furnizată.
O catastrofă militară de proporții biblice s-a abătut asupra Regatului Ungariei, după ce armata regelui Béla al IV-lea a fost aproape anihilată de hoardele mongole conduse de legendarul general Subotai, în bătălia de la râul Sajó, lângă localitatea Mohi. Pierderile suferite de creștini sunt estimate la peste 20.000 de oameni, iar regele însuși este dat dispărut, fiind forțat să fugă pentru a-și salva viața, în timp ce invadatorii transformă inima Europei într-un rug în flăcări.
Evenimentele de pe câmpul de luptă de astăzi, 10 aprilie 1241, reprezintă punctul culminant al unei campanii de teroare care a început acum câteva luni. După ce a respins cu dispreț ultimatumurile mongole de a preda triburile cumane refugiate, regele Ungariei a mobilizat o armată impresionantă, dar prost coordonată. Asasinarea liderului cuman, Khan Koten, chiar sub protecția regală, a provocat o criză majoră, determinând mii de războinici cumani să părăsească armata ungară și să jefuiască sudul regatului, slăbind și mai mult capacitatea de apărare.
În timp ce regele Béla își aduna forțele la Pesta, geniul militar mongol Subotai a pus în mișcare un plan de învăluire pe scară largă. Un contingent de 10. 000 de călăreți a fost trimis spre nord, în Polonia, pentru a lega forțele ducelui Henric al II-lea al Sileziei și a le împiedica să intervină.
Acolo, în bătălia de la Legnica de ieri, armata poloneză a fost masacrată, iar ducele a căzut pe câmpul de onoare.
Simultan, un alt corp de armată mongol a străpuns Carpații, învingând și împrăștiind armatele transilvănene. Mișcările fulgerătoare ale călăreților stepelor au lăsat în urmă orașe arse și sate pustiite, semănând teroarea în rândul populației locale. Regele Béla, aflat la Pesta, a așteptat în zadar întăriri.
Ducele Frederic al II-lea al Austriei, sosit inițial cu un contingent, a părăsit tabăra după o mică scărmănătură victorioasă, lăsându-l pe rege să facă față singur furtunii.
Pe 2 aprilie, regele a părăsit în sfârșit Pesta cu o armată de aproximativ 25. 000 de oameni, formată preponderent din infanterie și lipsită de cavaleria grea care făcuse faima regatului. Urmărind ceea ce părea a fi o retragere mongolă, armata ungară a fost supusă unor atacuri de hărțuire necruțătoare, zi și noapte, care au epuizat moralul și au întârziat înaintarea.
După un marș forțat de o săptămână, armata regală a ajuns la râul Sajó, unde a decis să taberească lângă satul Mohi.
Aici, regele a făcut o greșeală fatală. În loc să continue urmărirea, a ordonat construirea unei fortificații defensive, un „lagăr de care” format din vehicule legate între ele cu lanțuri. Terenul mlăștinos și pădurile dese au limitat vizibilitatea, iar recunoașterile au fost insuficiente.
Subotai, care urmărea fiecare mișcare de pe dealurile din apropiere, a văzut ocazia perfectă pentru a distruge inima armatei ungare.
Noaptea trecută, un fugar a adus vestea că mongolii plănuiesc să traverseze râul. Fratele regelui, ducele Coloman, a pornit imediat cu o unitate de cavalerie pentru a apăra podul de la Mohi. Sosind la miezul nopții, i-a găsit pe mongoli deja angajați în traversare.
O luptă crâncenă a urmat, iar cavalerii grei ungari, superior echipați, au reușit să respingă inamicul, ucigând mulți dintre aceștia. Coloman a lăsat o mică gardă și s-a întors în tabără pentru a sărbători, crezând că pericolul a fost evitat.
Dar Subotai nu era un om care să renunțe ușor. Profitând de întuneric, a ordonat o manevră dublă de flancare. Un detașament condus de Șiban a traversat râul pe la vest, în timp ce Subotai însuși a condus un corp mai mare spre sud, pentru a construi un pod de pontoane.
La podul de piatră, Batu, nepotul lui Genghis Han, a reluat atacul în zori, folosind mașini de aruncat pietre pentru a alunga arcașii ungari de pe mal.
Prinși între două focuri, infanteriștii ungari de pe pod s-au prăbușit. Ducele Coloman și arhiepiscopul Ugrin au încărcat din nou cu cavaleria grea, dar de data aceasta au fost întâmpinați de o forță covârșitoare. Văzând că nu pot străpunge liniile inamice, Coloman a ordonat retragerea, realizând amploarea dezastrului iminent.
În tabără, regele Béla a ezitat. A pierdut ore prețioase fără a da ordine clare de formare a bătăliei. Abia după ce arhiepiscopul Ugrin l-a mustrat public, armata a început să se deplaseze spre nord, pentru a întâlni inamicul.
Era însă prea târziu. Formațiile erau dezorganizate, iar moralul, fragil.
Bătălia a început cu o încărcătură masivă a cavaleriei grele ungare. Șocul a fost teribil, iar mongolii, mai ușor echipați, au început să cedeze teren. Însuși Batu a fost în pericol, pierzând 30 de membri ai gărzii sale personale.
Soarta părea să zâmbească ungurilor, când, în jurul prânzului, coșmarul s-a materializat. Forțele lui Subotai, care terminaseră traversarea, au apărut în spatele armatei regale.
Văzându-se încercuiți, armata ungară s-a prăbușit. Panica s-a răspândit ca un incendiu de stepă. Cavalerii și infanteriștii au rupt rândurile și s-au îndreptat în fugă spre tabăra fortificată.
Urmărirea a fost sângeroasă, sute de oameni căzând sub săgețile și lăncile mongolilor.
În tabără, regele a încercat să organizeze o apărare disperată. Dar mongolii nu au atacat frontal. Au înconjurat fortificația și au bombardat-o cu săgeți incendiare și proiectile lansate de mașinile de război aduse pe câmpul de luptă.
Teroriști psihologic, mongolii au lăsat în mod deliberat un culoar de scăpare spre sud. Crezând că este o șansă de salvare, mii de soldați ungari s-au năpustit pe acea rută, unde au fost întâmpinați de o ploaie de săgeți și măcelăriți sistematic.
Arhiepiscopul Ugrin a fost ucis. Ducele Coloman, grav rănit, va muri din cauza rănilor în zilele următoare. Regele Béla, cu un pumn de supraviețuitori, a reușit să scape cu viață, fugind mai întâi la Bratislava, apoi spre granița cu Austria.
Se pare că a fost capturat de ducele Frederic al II-lea al Austriei, care l-a eliberat doar după ce a fost forțat să cedeze trei comitate vestice.
Pierderile mongole sunt estimate la câteva mii de oameni, o sumă infimă în comparație cu prăpădul provocat. Aproximativ 85 până la 90 la sută din armata ungară a fost ucisă sau rănită grav. Regatul Ungariei este acum complet deschis invaziei.
Orașe precum Pesta și Buda sunt în pericol iminent. Ceea ce a fost cândva un bastion al creștinătății în estul Europei este acum o ruină fumegândă, iar umbra hoardelor mongole se întinde amenințător spre porțile Vienei și ale Europei de Vest.
