Unul dintre cele mai mari mistere ale epocii moderne, apariția cercurilor în culturi, a fost supus recent unei analize fără precedent, iar rezultatele au stârnit unde de șoc în comunitatea științifică internațională. Un experiment neoficial, desfășurat în interiorul laboratoarelor Google DeepMind, a folosit inteligența artificială pentru a studia peste 12. 000 de imagini cu astfel de formațiuni, acoperind decenii de observații și sute de locații de pe glob.
În loc să găsească un mesaj extraterestru direct, algoritmii au descoperit ceva mult mai tulburător: o evoluție constantă și aproape matematică a complexității acestor desene, o progresie care sugerează că nu am asistat la evenimente aleatorii, ci la construirea unei forme de comunicare vizuală a cărei finalitate rămâne necunoscută.
Cercetătorii implicați în proiect, despre care surse apropiate laboratorului spun că au acționat din proprie inițiativă, au alimentat sistemul de inteligență artificială nu doar cu fotografii, ci și cu date contextuale esențiale. Fiecare imagine a fost asociată cu data descoperirii, locația geografică exactă, condițiile meteorologice și ale solului, gradul de complexitate al designului și, crucial, dacă formațiunea fusese confirmată ca fiind creată de oameni sau rămăsese în categoria „inexplicabil”. Această abordare holistică a permis mașinii să compare întreaga istorie a fenomenului, de la primele rapoarte documentate până la structurile gigantice din ultimii ani, căutând corelații și tipare invizibile ochiului uman.
Concluzia principală a analizei este că cercurile din culturi nu sunt un fenomen static, ci unul dinamic, aflat într-o continuă transformare. Primele formațiuni, documentate cu secole în urmă, erau simple și izolate. Un caz celebru din 1678, relatat într-un pamflet intitulat „Mowing Devil”, descrie un câmp de ovăz tăiat în modele circulare inexplicabile, atribuite atunci forțelor diabolice.
Mai târziu, în 1880, un om de știință pe nume John Rand Capron a documentat cercuri simple lângă Guildford, pe care le-a pus pe seama unor vânturi rotative violente. Acestea erau însă doar începutul. Analiza AI arată o creștere exponențială a complexității începând cu anii 1980, când formele simple au evoluat în pictograme elaborate, cu inele multiple, axe simetrice și conexiuni geometrice precise.
Această evoluție a atins apogeul în anii 1990, când au apărut formațiuni care reproduceau concepte matematice avansate, cum ar fi celebra fractală Mandelbrot, apărută lângă Cambridge în 1991, sau setul Julia de lângă Stonehenge, în 1996. Aceste structuri, imposibil de realizat fără o înțelegere profundă a geometriei și fără o planificare meticuloasă, au transformat complet percepția publică. Nu mai puteau fi explicate prin vânt sau capricii ale naturii.
Ele păreau create de o inteligență capabilă să conceapă și să execute planuri de o precizie matematică uluitoare, vizibile doar de la mare altitudine. În anul 2001, la Milk Hill, a apărut o formațiune cu o anvergură de aproape 300 de metri, un design complex cu brațe curbate și sute de cercuri individuale, perfect aliniate pentru a crea iluzia unei roți uriașe în mișcare.
În ciuda acestor dovezi ale unei complexități crescânde, misterul originii a fost complicat și mai mult de mărturia a doi bărbați. În septembrie 1991, pictorii Doug Bower și Dave Chorley au mărturisit că au creat sute de cercuri în sudul Angliei, începând din anii 1970, folosind doar scânduri de lemn, frânghii și o vizieră cu o buclă de sârmă pentru a se orienta. Ei au demonstrat că metodele lor puteau produce formațiuni perfecte, iar un expert care a examinat una dintre creațiile lor a declarat-o autentică și inexplicabilă, înainte de a afla că fusese făcută de oameni.
Această dezvăluire a aruncat o umbră de îndoială asupra întregului fenomen, sugerând că o mare parte din „mister” ar putea fi o farsă elaborată.
Totuși, analiza AI a scos la iveală o problemă fundamentală cu această teorie. În timp ce Bower și Chorley au demonstrat că pot crea cercuri simple, complexitatea formațiunilor ulterioare, precum cele cu coduri matematice sau mesaje binare, a depășit cu mult capacitățile demonstrative ale celor doi. Mai mult, un concurs organizat în 1992 a arătat că echipe de oameni pot reproduce modele complexe, dar doar într-un interval de timp generos și cu instrumente special concepute.
Cu toate acestea, apariția unor formațiuni care codifică numărul Pi, cu un nivel de precizie de 10 zecimale, sau care reproduc și modifică mesajul Arecibo trimis în spațiu în 1974, ridică întrebarea dacă farsele umane pot explica întreaga amploare a fenomenului sau dacă există un alt factor implicat.
Un alt aspect tulburător descoperit de cercetători este efectul asupra plantelor. În interiorul unor formațiuni, tulpinile de grâu au fost găsite îndoite la noduri, fără a fi rupte, și continuând să crească. Unele probe prezentau găuri microscopice la noduri, iar analizele efectuate de cercetători precum William Levengood au sugerat că plantele au fost expuse la o sursă de încălzire rapidă, posibil de natură electromagnetică, care a înmuiat celulele și a permis îndoirea lor fără fracturare.
Această teorie, deși controversată și puternic criticată pentru lipsa unor protocoale științifice riguroase, a fost susținută de descoperirea unor particule magnetice de fier topit în sol la unele situri. Criticii subliniază însă că efecte similare pot apărea și în urma îndoirii mecanice a plantelor tinere, iar lipsa unor experimente controlate face imposibilă confirmarea originii non-umane a acestor modificări.
În cele din urmă, analiza geografică a scos la iveală o concentrare uimitoare a fenomenului. Între 2018 și 2022, aproape două treimi din toate cercurile din culturi înregistrate în Anglia au apărut într-un singur comitat: Wiltshire. Această regiune, bogată în situri neolitice precum Stonehenge și Avebury, pare să fie epicentrul mondial al fenomenului.
Fie că este vorba de o coincidență legată de peisajul agricol și de vizibilitatea oferită de dealurile deschise, fie de o atracție inexplicabilă a unor forțe necunoscute pentru aceste locuri sacre, concentrarea este statistic imposibil de ignorat. Impactul asupra fermierilor este semnificativ, cu pagube materiale estimate la zeci de mii de lire sterline anual, dar autoritățile sunt adesea neputincioase, deoarece autorii, indiferent cine sunt, acționează sub acoperirea nopții și dispar fără urmă.
Întrebarea rămâne: ce a descoperit mai exact AI-ul de la Google DeepMind care i-a lăsat „profund tulburați” chiar și pe cei mai sceptici cercetători? Potrivit informațiilor obținute de reporterii noștri, algoritmul a identificat o corelație temporală și spațială care nu poate fi explicată prin simpla activitate umană de tip farsă. Se pare că evoluția complexității nu este liniară, ci urmează un tipar de creștere care sugerează o conștientizare a propriului progres.
Este ca și cum creatorii acestor forme, fie ei oameni extrem de organizați sau altceva, își perfecționează „limbajul” vizual de la un an la altul, construind o narațiune complexă care abia acum începe să fie descifrată. Experții avertizează că, deși nu există nicio dovadă a unei origini extraterestre, respingerea întregului fenomen ca fiind doar o farsă ar fi o eroare științifică la fel de gravă ca și acceptarea orbească a unei origini supranaturale.
