Battle of Yarmouk, 636 AD (Part 2/2) ⚔️ Byzantine – Rashidun Clash at Yarmouk

Iată articolul de știri de ultimă oră, redactat în limba română, bazat pe transcrierea video furnizată.

În data de 20 august 636, după șase zile de lupte sângeroase pe câmpia aridă a râului Yarmouk, armata Imperiului Bizantin a suferit o înfrângere catastrofală în fața forțelor Califatului Rashidun, conduse de geniul militar incontestabil al lui Khalid ibn al-Walid. Această bătălie, considerată una dintre cele mai decisive din istoria lumii, a deschis porțile Levantului pentru expansiunea islamică și a marcat începutul sfârșitului dominației romane în Orientul Mijlociu.

Terasa accidentată a platoului Yarmouk, străbătută de râpe adânci și afluenți precum Ruqqad și Allan, a jucat un rol crucial în desfășurarea confruntării. Comandantul bizantin Vahan, sub presiunea ordinelor imperiale de a câștiga timp pentru ca perșii să atace Irakul, a încercat inițial să mituiască arabii să se retragă. Ofertele sale de aur și hrană au fost respinse cu dispreț de Khalid, care a declarat: „Nu ne-a adus foamea aici.

Dacă refuzi pacea, atunci va fi război, și vei întâlni bărbați care iubesc moartea așa cum tu iubești viața.”

Negocierile eșuate, Vahan și-a poziționat armata de aproximativ 40. 000 de soldați, inclusiv contingente de slavi, greci, armeni și ghassanizi, de-a lungul râului Allan, întinzându-se pe zece kilometri. Khalid, cu doar 25.

000 de luptători arabi, a aliniat infanteria sa pentru a face față liniei bizantine, plasându-l pe Amr ibn al-As pe flancul drept, pe Shurahbil și Abu Ubayda în centru, iar pe Yazid pe stânga. Rezerva de cavalerie de elită a rămas sub comanda directă a lui Khalid.

În zorii zilei de 15 august, luptătorul arab Dirar ibn al-Azwar a provocat ofițerii bizantini la duel, ucigându-i pe rând, un spectacol menit să demoralizeze inamicul. Vahan a ordonat apoi un atac general, testând liniile arabe. Deși bizantinii aveau superioritate numerică, rezistența arabilor a fost neașteptat de dură.

Flancul drept arab, comandat de Amr, a fost respins până la tabără, unde femeile arabe s-au alăturat luptei, legând cămilele pentru a crea o barieră defensivă. Mirosul animalelor a speriat caii bizantini, făcându-i vulnerabili și forțându-l pe comandantul slav Qanatir să se retragă.

În același timp, flancul stâng arab, condus de Yazid, a fost copleșit de avansul grecilor lui Gregory. Khalid a reacționat fulgerător, trimițând un detașament de cavalerie condus de Dirar să lovească centrul bizantin, creând iluzia unei încercuiri și slăbind moralul grecilor. Apoi, însuși Khalid a intervenit personal, zdrobind flancul lui Gregory și ucigându-l pe comandantul armean Dairjan.

Până la apus, bizantinii au fost respinși, suferind pierderi grele.

În a treia zi, Vahan a concentrat atacul asupra flancului drept arab, unde cavaleria sa grea putea face ravagii. Forțele lui Amr și Shurahbil au fost împinse înapoi, iar ghassanizii conduși de Jabala ibn al-Aiham au încercat să-i încercuiască. Khalid a contraatacat printr-un gol, lovind flancul ghassanizilor, care s-au prăbușit într-o retragere haotică.

Qanatir, văzând dezastrul, s-a retras ordonat, dar inițiativa bizantină fusese oprită din nou.

Ziua a patra a fost cea mai sângeroasă pentru arabi. Vahan a lansat un asalt masiv de-a lungul întregii linii. Cavaleria ușoară arabă a suferit enorm sub tirul arcașilor bizantini, iar flancul stâng al lui Yazid și Abu Ubayda a fost decimat.

Evenimentul a fost numit „Ziua Ochiului Pierdut” din cauza numărului mare de săgeți. Femeile arabe au intrat din nou în luptă, inspirând o rezistență disperată. În ciuda pierderilor, bizantinii nu au reușit să străpungă linia, retrăgându-se după ore de luptă.

În dimineața celei de-a cincea zile, Vahan a cerut o încetare a focului, oferind o armistițiu. Consiliul de război arab a fost divizat, unii propunând acceptarea, considerând-o o victorie după lupta cu un inamic superior. Khalid a respins vehement această idee: „Ultimele patru zile ne-au testat voința.

Acum nu este timpul pentru compromis, ci pentru decizie. Bizantinii sunt epuizați și demoralizați. Vahan încearcă să câștige timp.

Vom ataca. Nu va exista nicio armistițiu.”

În noaptea dinaintea atacului final, Khalid a trimis 500 de cavaleri conduși de Dirar să captureze un pod vital peste râpa Ruqqad, principala rută de retragere a bizantinilor. La răsărit, comandantul grec Gregory l-a provocat pe Abu Ubayda la duel. În fața ambelor armate, cei doi s-au luptat, Gregory încercând o șmecherie, dar Abu Ubayda l-a doborât cu o lovitură fatală la ceafă.

Khalid a ordonat apoi avansul general. A lăsat o forță simbolică de cavalerie în spatele infanteriei, ascunzând restul de 8. 000 de călăreți în depresiunile terenului.

Când bizantinii au încetinit avansul arabilor, Khalid a dezlănțuit capcana. Cavaleria sa a lovit flancul stâng bizantin, învăluind liniile lui Qanatir și Jabala. Descoperind că podul de la Ruqqad era capturat, panică s-a răspândit.

Armata bizantină s-a prăbușit, soldații fiind împinși spre marginile prăpăstiilor.

Zeci de mii de soldați imperiali au fost uciși sistematic sau s-au aruncat în prăpastii pentru a scăpa de mânia arabilor. Bătălia de la Yarmouk a fost un triumf al tacticii și voinței. Khalid ibn al-Walid, neînvins în peste o sută de bătălii, a demonstrat o capacitate de adaptare și o viziune strategică fără egal.

Victoria a schimbat cursul istoriei, marcând începutul expansiunii islamice și prăbușirea definitivă a puterii bizantine în Siria și Palestina.